Seară de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,
iar eu te iubeam
atît de mult, încît te uitam,
crezînd ca faci parte din mine.
atît de mult, încît te uitam,
crezînd ca faci parte din mine.
Şi numai atunci mă miram
cînd, uneori, surîdeam, şi tu
nu surîdeai,
cînd, uneori, surîdeam, şi tu
nu surîdeai,
cînd jefuiam copacii de frunze,
şi tu
ramîneai lînga ei, mai departe.
şi tu
ramîneai lînga ei, mai departe.
Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atît cît poate să fie
altcineva soarele serii —
luna…
că eşti altcineva,
dar numai atît cît poate să fie
altcineva soarele serii —
luna…
"Numai noaptea vino, cand tacerea
RăspundețiȘtergereSe loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.
Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.
Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!
Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.
Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!
Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,
Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.
Vino-ncet, la ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!"
Radu Stanca