„Ce schimbătoare e la munte Lumina; cât ai scăpăra, Un curcubeu a-ntins o punte Din casa mea pân’la a ta. Şi-un gând, un gând nebun îmi vine! - Aşa-s poeţii uneori – Să mă avânt până la tine Pe puntea asta de culori. Cu fruntea de lumini brăzdată Să urc tăriile cereşti Şi, când nici nu te-aştepţi, deodată Să-ţi bat cu degetu-n fereşti… Dar când să urc, frumoasa punte S-a dărâmat, - ş-acuma norii Au tras perdeaua cătră munte: Nebuni sunt, Doamne, visătorii!”
